| 1.
|
LĂUD'A, l'aud, vb. I. Tranz. A exprima prin cuvinte preţuirea, stima faţă de cineva sau ceva; a aduce laude, a elogia. ♦ Refl. A spune despre sine însusi cuvinte de laudă; a se mândri, a se făli. ◊ Expr. (Fam.) Cum te mai lauzi? = ce mai faci? cum te mai simţi? ♦ Refl. A face pe grozavul; a se grozăvi. [Pr.: -lă-u-] - Din lat. laudare. Sursă
: DEX'98
(24705)
- RACAI |
| |
| 2.
|
L'AUDĂ, laude, s.f. Exprimare în cuvinte a preţuirii faţă de cineva sau ceva; cuvinte prin care se exprimă această preţuire; elogiu. ♦ (În propoziţii exclamative) Mărire! slavă! cinste! glorie! - Din lăuda (derivat regresiv). Sursă
: DEX'98
( 43190)
- LauraGellner |
| |
| 3.
|
|
| |
| 4.
|
A (se) lăuda ≠ a (se) critica Sursă
: Antonime
(68427)
- siveco |
| |
| 5.
|
Laudă ≠ bârfire, blamare, critică, mustrare, ocară, ponegrire, ponosire, ponegreală Sursă
: Antonime
(71303)
- siveco |
| |
| 6.
|
|
| |
| 7.
|
|
| |
| 8.
|
L'AUDĂ s. interj. v. apreciere, aroganţă, atenţie, cinste, cinstire, consideraţie, fală, fudulie, infatuare, înfumurare, îngâmfare, mândrie, onoare, orgoliu, preţuire, respect, semeţie, stimă, tre-cere, trufie, vanitate, vază.Sursă
: Sinonime
( 190852)
- siveco |
| |
| 9.
|
l'audă s. f. (sil. la-u-), g.-d. art. l'audei; pl. l'aude Sursă
: DOR
(257392)
- siveco |
| |
| 10.
|
lăud'a vb. (sil. lă-u-), ind. prez. 1 l'aud, 3 sg. si pl. l'audă Sursă
: DOR
(257560)
- siveco |
| |
|
|